Iubesc Limba Română
Iubesc această limbă minunată,
Primită-n dar de la străbunii mei!
Și atunci când rostesc „mamă” și „tată”,
Mă pârjolesc în frumusețea ei.
E grai curat din nesecat izvor,
Revărsat peste vatra cea străbună,
Ce-mbracă cuvintele în mult dor
Și-n străluciri de stele le adună.
În limba mea-am primit botezul vieții,
Pecetluit pe fruntea arzătoare,
În ea mă spală zorii dimineții,
Cu mirul picurat din mândra-i floare.
‘Mi-e răsăritul soarelui de vară,
Peste anii ce se duc spre apus!
Din ea se scurge dragostea de țară
Și zbuciumul doinei, la sânu-i pus.
E nectarul florilor colorate,
Strâns de pe înmiresmate câmpii,
Sorbit de buze fripte și-nmuiate
În dragoste, de-a o putea rosti.
Altar zidit în străfundul ființei,
Din slove de aur, prinse-n cunună,
Tu mă ridici pe culmea biruinței,
La tine mă închin, Limbă Română!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 