Liliana Răcătău

Clocot în cer

Bate toaca-n ceruri, ploaia îl inundă,
Zmei slobozi scot biciul în foc ascuțit,
Nori de alabastru în catran se-afundă,
Repezi stropi de gheață pământul cuprind.

Zăngăne cazanul de atâta clocot,
Furibunde așchii bat în geam grăbit,
Răsună în turlă dangătul de clopot,
Uscăciunea zării a luat sfârșit.

Se apleacă ramul dăruit cu roade,
Sfârâie pământul aprig dogorit,
Scutură sălbatec pletele- năvoade
Până curcubeul crește-n asfințit.

Liniștea coboară pragul înserării,
Greierii bezmetici intră în concert,
Vara cea toridă dată-a fost uitării,
Nu-i port nici o pică…pot chiar să o iert!

Versuri și pictură Liliana Răcătău
10 septembrie 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu