Toamnă sură
Tu vii ca o apă lină,
petală de lumină
frunzărindu-mi amurgul.
Tu vii ca dansul unei frunze
spre a’ lutului muze
nisipindu-mi visarea.
Te descalți pas cu pas,
călător de pripas
prin toamna mea sură.
Te reverși ca izvorul,
inundându-mi ogorul
din albia-ți plină.
În noaptea cu lună
petale de lumină
tu vin’ de-mi adună.
Din clepsidra de sticlă
nisipește-o clipită
în mansarda mea tristă
Și încet te coboară
cu un capăt de sfoară
și un colț de batistă.
Leagă tu și dezleagă,
cât e luna întreagă
și noaptea senină.
Leagă mâna ta stângă
de de-a mea gura flămândă
cu un nod de lumină,
Leagă-ți gura ce-așteaptă
de mâna mea dreaptă,
legământ de lumină.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 