Stejar semeț…
Stejar brăzdat de dorurile toate,
Cernute de pădure, peste rânduri,
Ai arămit și clipa ce-ți socoate
Frunzele arse, răvășite-n gânduri!
Te odihnești la margini de poveste,
Îmbrățișat de mitul re-nvierii,
Mai frunzărești umbrare ce pe creste
Adună-n falduri, poala primăverii!
Stejar prădat de lacrime de fată
Și cotropit de rândunici mirese,
Tot lăstărești, cu pleata-nrourată
Povețe noi, iubirilor alese!
Cu ramuri călătoare, prin destine,
Ți-ai răstignit speranțe-n anotimpuri
Și-n lemnul botezat în rău și-n bine,
Ai strâns tot oful pârjolit de timpuri!
Stejar cărunt zidit în amintire,
Ai rădăcini prin lume înspicate,
La răsărit și-apus, bună vestire,
Pe fruntea vremurilor încruntate!
Pe ramuri crude, zâmbet de fecioare
Așteaptă ploi de rouă și lumină.
Se despletesc îmbrățișări fugare…
Stejar semeț, tu nu ai nici o vină!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 