Iertare
Avem puterea de a ierta
Greșelile care curg în cascadă,
Apusul să nu ne prindă-n tornadă
Când capul pe pernă vom așeza.
Greșim la tot pasul, e omenesc,
Cine n-o face s-arunce cu piatra,
Greșelile sapă în suflet cu dalta
Dacă iertarea nu și-o primesc.
Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,
Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,
Intrați în viață, fără scăpare
Se-mpiedică de păcatul viclean.
Iertarea este un mic dumicat
Ce crește în suflet ca un burete,
Șterge docil colonii de defecte
Să nu rămână pe veci înfierat.
Iertare să-mi fie c-am îndrăznit
Să scriu despre lucruri atât de „mărunte”!
Mă rog ca iertarea să fie o punte
Pe care să trecem la asfințit!
Versuri și pictură Liliana Răcătău
Din volumul Lada de zestre
Pictură disponibilă
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 