Seninuri și șoapte
Se adâncește noaptea seninurilor noastre,
Te-mbrățisez cu zorii, până la flori albastre!
Îți caut, printre șoapte, o liniște de sferă,
Tu îmi găsești sărutul ascuns în altă eră!
Pe coapsă-mi cântă lotuși în veghe statuară,
Am stele-arzând cu noimă și inima pe-afară…
Mă dezvelesc de vise, nu vreau să-mpart destine,
În piept am ceruri line, cu toate vin la tine!
De-mi faci un rai din clipă, nimic nu mă abate!
Să-ți împlinesc minunea, pustiuri aș străbate!
Puternice veșminte de soare port prin vreme,
Puterea să mă poarte-n iubiri fără blesteme!
Se adâncește toamna înțelepciunii noastre…
Ne cresc ferestre-n suflet, lumini din alte astre,
Ne cheamă infinirea, clădită împreună…
Nu mă-ntreba de-i noapte, doar ține-mă de mâna!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 