Ce rămâne!
Se scuturătură de toamnă salcâmii brumării,
Și din copacul șubred bătut de vânt și ploi
Cad picuri care mâine se vor preface-n sloi
Și care printre lacrimi in vis se vor topi…
Se scutură de suflet iubirea neînțeleasă,
Ca aurul de zgură, ca cea dintâi vestală
Ce moare pentru lume petală cu petală,
Ca floare dintre pietre ce nu a fost culeasă…
Când vântul se-ntețește in zborul lui haihui
Înfiorând o clipă chilia mea de ceara,
Visez din nou că-s tânăr si pentru-ntâia oară
Ma incălzesc la focul sărutului dintâi…
Se scutură de toamnă cocorii din genuni,
Lăsând o lume rece și tot mai desfrunzită,
O lume fără stele, o lume surghiunită
De cei ce pot să fie mai tineri și mai buni…
Din focul care arde acum pentru o clipa
Va mai rămâne-o palmă de pulbere târzie…
Când Dragostea ți-e dată îți e a ta vecie
Cu două zboruri line și-o singură aripă!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 