Printre resturi. Singurul loc de care MOARTEA nu știe…
(Autor: Teodor Dume)
uneori sap în mine şi
rămân acolo până noaptea târziu
caut locul din care am venit
ştiu că există pericolul
să se surpe pereţii scrijeliţi de nesomn
şi nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice
rănit printre resturi ignorat şi cu
tălpile arse de căutări
o să aştept în singurul loc
de care moartea nu ştie
ştiu totuşi
că în locul acela a locuit o femeie…
Câteodată și Dumnezeu plânge…
(Autor: Teodor Dume)
stau în mijlocul unei lumânări aprinse
şi tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni
pe zebra de la capătul aleii
s-au aşternut frunzele
liniştea scrijeleşte adânc
s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
şi într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să ţină timpul în loc
eu voi privi din tăişul unei lacrimi
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 