AD INFINITUM…
Versuri: Carpe Diem
E toamnă-n amurg…rătăcesc pe poteci
amorțite-n tăcere de iarnă
și plouă-n cuvânt peste frunzele reci…
Doar zăpada mai poate să cearnă
alb pe-ntregul pământ obosit de culori
risipite-n tablouri abstracte,
ce-au pictat într-un ritm nefiresc, uneori,
vagi sclipiri printre umbre deșarte…
Îmi e viscol și-i ger peste sufletu-mi frânt
și mi-e neauzită chemarea
să-mi fii Cer necuprins și nu rece pământ…
…Nu găsesc nicăieri îndurarea
și-mi ninge cumplit și mi-e viscol și-i ger…
Unde ești când nu-mi ești alinare?…
E pământul pustiu de când nu-mi mai ești Cer,
și-s doar umbra ce-și caută culoarea…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 