Manifest de român
Camelia Ștefan
Ai îngenuncheat bătrâne dac
Să-ți săruți glia străbună.
Ai îngenunchiat. Pământul țării drag
Nu mai știe cum e gustul pâinii.
Nu mai cântă păsări în zăvoi,
Nu mai sunt nici păsări călătoare
Pierdem românismul ce mai zace-n în noi,
Se taie păduri, se distrug ogoare.
Sunt românii astăzi mii peste hotare,
Nu‐și mai iubesc țara, plânge țara-n noi!
Ne vorbim urât, călcându-ne- n picioare,
Cu ce-am greșit Doamne? Ai milă de noi.
Ne uităm bătrânii prin case pustii
Și mai dăm pe-acasă, când e prea târziu.
Am uitat de grija și de-alor nevoi,
Rătăcim prin lume, ne mințim pe noi.
Ne-a cuprins mirajul lumii prin străini
Dar pământul țării geme, nu-l simțim.
Pustii rămân locuri, stranii cuiburi plâng
Când va veni clipa să fim frați, români?
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 