Magia zăpezii
Argintii, fulgi mari coboară peste orașul adormit
Iar aleea de la bloc, ușor, s-a înzăpezit,
Înveșmântați de zăpadă, pomii par maiestuoși
Și se înalță către cerul acoperit de nori groși.
Timpul parcă stă pe loc, totul e încremenit
Doar zăpada se așterne cu steluțe de argint,
Luminând în întuneric și alungându-l discret
Să facă loc dimineții, cu feerie-n tapet.
Magia plutește-n aer, orașul încet se animă
Caută de zor poeții decorul să-l pună-n rimă,
Frumusețe și candoare ca-n suflete de copii
Câți își vor aminti oare, cum e fericit să fii?
În noian de treburi prins, omul nu-și acordă timp
Să se bucure de-o floare sau de al zăpezii nimb,
Să deschidă-n suflet ușa bucuriei de copil
Și s-o lase să pătrundă în orice clipă, tiptil,
Ce poate fi mai frumos decât fulgul cel zlobiu?
Doamne, aș da ani la schimb, să mai pot copil, să fiu!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 