Oprește-mi și-ți voi opri!…
Opreşte-mi, dintr-o toamnă, o privire,
Înrouratul cer fă-l sărbătoare
Și cere iernii tale-o păsuire,
Mă păstorește cu Sâmbăta Mare!
Îți voi opri, din pâine, jumătate,
Amiaza amânată în păstură,
Peste suspinul florilor călcate,
Un colț de rai, la noi, în bătătură.
Întinde mâna, lacrima mi-o prinde,
Povestea frunzei arămeşte-o seara,
Din coama codrilor, pradă-mi colinde,
Când cetina își tremură vioara!
Îți prind argintul lunii la manșete
Și mai fumez o clipă-ntr-o ţigară,
Cosița timpului, colb de regrete,
O drămuiesc, pe Steaua mea Polară.
Oprește-mi din păcate, doar minutul
Ce-a semănat speranță și nu vină!
Îți voi opri sfârșitul și-nceputul
Și mori de vânt, la care dor se-nchină!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 