NOPȚI DE NOIEMBRIE
de Georgeta Giurea
Pe sub mantii de lumină, rece, în nuntiri de stele,
Unde cade peste gene, bruma florilor ucise,
Eu dau bice-n nopți de basme, tainic, versurilor mele
Sau aprind lin, felinare, peste gândurile-mi ninse.
Un suspin de frunze moarte, din mareea fără nume,
Zăbovind prin anotimpul cu zăpezi târzii pe poale,
Se aude în răstimpuri, parcă, un colind prin lume,
Când lovește peste geamuri, spada vânturilor goale.
Într-un vas se scaldă luna, sora ramurilor sfinte,
Și-n târziul greu de toamnă, ea se face mică, mică
Sau s-ascunde-nfiorată, sub zăvoare neclintite,
Adormind pe-o cărăruie, în alean de tufănică.
Dintr- un colț , când pana nouă, sura pasăre măiastră,
Priveghează al meu suflet, ce-nflorește iar și iară,
Îmi întind cu grijă ochiul spre a cerului fereastră
Și aștept să se aștearnă dorul meu din călimară.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 