Rotariu Dorel

Măicuța întristată

A trecut un secol și-ncă patru toamne,
De când asuprite de gineri străini,
S-au întors acasă, slugi fiind nu doamne,
Fete măritate cu stăpâni haini!…

Cea dintâi ți-aduse câmpuri nearate
Cu Prier pe Nistru dezmorțind grădini,
Zornăind din salbă cetăți nestemate,
Inima pulsându-i veacul mușatin!

Cea mai mic-aduse tomuri de istorii,
Mireasmă latină pe trecutul rău,
Cântau românește-n Ceremuș prigorii,
Cernăuțiu-ți drag… găsea pieptul tău!

Și în pragul Undrei, păși cea mai mare,
Cea de veacuri roabă la grofi și husari,
Cântând libertatea-n Alba l-adunare,
Se lipi de tine, măreață s-apari!…

Și-ați întins o horă mare-n bătătură,
Renăștea vigoarea în întregul neam,
Bucuria mare stârni val de ură,
Lupi vecini mușcară trupul ce-ți râvneam!

Pieptul ți se frânge-n ceas de sărbătoare,
Două fete-s duse iarăși prin străini,
Din trupu-ți ciuntit, rugi fierbinți coboare
Lupilor, robie la cezari haini!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu