Am aprins lumini de cuvinte…
(autor Vasile Bele)
Te-am sunat să vorbim
despre speranțe și căutări
era ora de dus-întors
când stelele își culeg amintiri
și anotimpurile cern așteptări
iar tăcerea din noi
se împletea în seninul albastru
- nu mi-a răspuns decât luna
care își torcea clipa de mâine
printre picuri de cerneală…
Se naște lumină și cuvânt
din răsăritul unui sărut de rouă
din asfințit de curcubeu
ce-și cheamă visarea în clepsidră
abia atunci vor înflori maci și gutui
iar tu vei crește tăcerea zorilor…
Amintirile trec spre apus de rouă
și întreabă umbra gândului rătăcit
dacă își scrie libertatea pe cer
pentru ca mai târziu spre soare răsare
fluturii unui zâmbet de stele
să se prindă în gândul unui verde-miracol
nealtoit chemat să nască primăveri…
Castelul de nisip care-și odihnea umbra
avea ușile legate cu timp dintr-un izvor
iar Erato îngâna un semn de întrebare
doar pentru un gând răstignit
între dreptate și un octombrie fără brumă
chemam lumina cuvântului din stele speriate
să le dăruiesc lacrimi culese din frământări…
Se rugau îngerii la poarta muntelui
și clipa nașterii era tot mai aproape
abia acum am ajuns la izvorul zborului
rămas în zidire albastră
zorile începuseră să cuprindă asfințitul
iar tăcerea se lăsa așteptată
în halta fără de cuvânt…
Clipa dormea în mansarda visului
iar eu adunam secunde dintr-o iubire
renăscută din mir și lacrimă
noaptea era îngenuncheată
iar ghiocelul era plecat după amiezi…
Am aprins lumini de cuvinte
în veacuri de rugăciune
între timp și îmbrățișare
visele vorbeau despre trecut
iar tăcerea își aștepta răsăritul
începuse altă toamnă…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 