GARA IUBIRII
Iubirea nu este o simplă gară obişnuită.
Are peronul luminat, destinat pentru iubire.
Când fără cumpănire alegi calea greşită,
Cu regret, ajungi pe peronul despărţire.
Are, pentru mulţi, o sală mută de aşteptare,
Cu mâini încrucişate, te rogi de zor să vină,
Ca o boare blândă de vânt, iubirea cea mare.
Dar timpul trece tăcut şi nu are nici-o vină.
Este gara unde mulţi călători vin şi pleacă,
Cu bagajele pline de sentimente de iubire.
Alţii, cu tristeţe sub greutatea lor se apleacă,
Plini de lacrimi şi dureri surde de despărţire.
Şi dintr-o dată, pe peroane este forfotă mare,
Cu vagoane pline de speranţă şi fericire,
În şuerat prelung şi abur dens trenul apare,
Aducând pentru îndrăgostiţi sfânta iubire.
Aşteaptă toţi cu emoţie şi inima înflăcărată.
Cu glas bland, un ceferist anunţă de la distanţă,
Venţi voi cei ce n-aţi iubit în viaţă vreodată,
Este peronul către fericire, numit speranţă.
Autor Dan Lupu
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 