Ai ajunat…
Ai ajunat, la umbra mea, străine,
Setea ți-ai potolit-o dimineața…
Dar răsturnând pocalele prea pline
Te-ai desfrunzit, trişând la zar, cu viața.
Te-am ascultat vrăjită, pentr-o vreme,
Dar m-a trezit un strop de rouă rece…
Era târziu sau poate prea devreme,
Izvorul rătăcit, prin noi, să sece?
Colindător, în iarna-mi viscolită,
M-ai păstorit cu ramuri de ninsoare.
Eu am crezut, atunci, că sunt iubită…
A fost blestem sau urmă pe cărare?
Nu mi-ai plătit simbrie pentru cină,
Dar mi-ai ciobit dorința-nrourată
Și mi-ai rănit-o c-un morman de vină…
Privirea mea, de-atunci, e aplecată!
Mi-ai ajunat, cu ploile, prin vise,
O lacrimă de dor chemarea-mi frânge
Și-n lumea jinduirii nepermise,
Te-ai depărtat… și amintirea ninge…
Doina Moritz
29 decembrie 2022
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 