Hai să trăim ‘nainte de-a muri
Autor: Flori Cristea
Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,
De legi sinistre și de bolșevici,
Dar nu-i vreun univers atât de mare,
Cum este mușuroiul de furnici.
Decât în stupul harnicei albine,
Nu vei găsi în vaste biblioteci,
Așa perfect și simplă-nțelepciune,
Nimeni nu va croi mai drept poteci.
Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,
Făcând scenarii și luând măsuri,
Simțind răceala glonțului pe tâmplă,
Cu mască peste mască pe figuri.
Acumulăm hormonii fricii-n vene
Și devenim de-odată paranoici,
Uitând că primăvara ne dă semne,
Îngenuncheați ca la comandă, stoici.
O viață fără viață ne străbate,
Un timp fără de timp trăim acum,
De renunțăm la simpla libertate
Și ștergem de pe hartă orice drum.
Când rupem punți în loc să facem poduri,
Când inimile nu mai bat sincron,
Nu vom mai ști nici cum să facem noduri,
Vom exista doar preț de un micron.
Neînsemnat și jalnic ne-o fi traiul
În veacul virusat și decadent,
Veți uita vatra, veți uita vătraiul
Și vă veți stinge lent, poate prea lent.
Dar, hai să ne întoarcem la albine!
N-au legi și nici nu au vreun veghetor,
Ele trăiesc netulburate, cum vezi bine,
Fac ce e de făcut și apoi mor.
Murim și noi, nu este îndoială,
Dar până o vom face, cum ar fi
Să rânduim o altă socoteală
Și să trăim ‘nainte de-a muri.
2 ianuarie 2021
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 