Cercul de ceară
Când tainicele râuri înmărmurite-n ceară
Prind, calde, să se tragă -napoi în lumânări
Învolburând în cercuri, crescând ca umbra-n seară
O albă luminare deschide iarăşi flori.
Albinele grăbite, trezite iar la viaţă,
Fărâmituri de ceară întoarnă spre pistil,
Cu ele doruri moarte desferecând din gheaţă
Se-ntorc din bătrâneţe spre vise de copil.
Cu-mbrăţişări solare coroane de petale
Îngroapă în visare ca-n vrajă la soroc
Neândrăzneli purtate spre crucile din cale,
Spre vârf de munte apa şi floarea spre boboc.
Coborâtor prin lujer spre pumnul de ţărână
Urmezi chemarea primă pe unde-ntâi ai mers,
Te simţi în ocrotire şi te trezeşti pe mână
La duhul de-nceputuri ce te-a zidit în vers.
În ciobul de oglindă te re-ntâlneşti cu tine,
Primeşti o nouă viaţă şi poate un alt ţel
Şi ai mai sta în palmă odihnitor în tine
Dar porţi, peren în vine, chemări de menestrel.
Şi iar te-ntorci, cu crucea crescută peste umeri
Să zbori, să cazi pe lampă în dor de fluturări
Zidirile de vise să arzi şi să le-numeri
Când sta-vei înc-o dată în foc de lumânări.
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 