Viorel Gongu

Gura ta


M-aplec la gura ta ca la fântână;
Mi-e sete de-un răgaz, mi-e dor de-o gară,
Mă arcuiesc şi arc din arc în seară
Mă sparg în cercul ce-l doresc în lună.
Din fructe foşnete îmi cresc prin dinte,
Mi-e raza în privire jucăuşă,
Eu, ca o cheie fără rost în uşă,
Cuminte port visari din bob de linte
Clepsidra ce doar ochiul meu o vede
Se umple-n zare ca un must în cană,
Mi-e-atât de dor de parcă sunt o rană
Când rana mea în rana ta s-ar pierde.
Cu timpu-n unghii, moartea sub călcâie
Mă-nalţ ca zmeul din copilărie,
Pe sfoara lui, înfiptă în tărie
Îţi scriu scrisori ce-abia mă ţin în frâie.
Şi într-o zi voi rupe-al lumii ham
Şi-am să mă torc de tot în palma caldă
Şi-n ea cu toate dorurile-n scaldă
Voi înflori în fiecare ram.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: