Dragobete-Zeul Iubirii
Îți amintești iubitul meu romantic,
De-o zi din făurar, de Dragobete,
Când pe-aleea c-un vânt primăvăratic,
Mi-ai înșirat albi ghiocei prin plete?
Plin de tandrețe m-ai luat în brațe
Și pătimaș mi-ai dat o sărutare,
Sub mângâierea unei raze hoațe,
Ce se juca pe fața-mi zâmbitoare.
Apoi, cu pași ușori și prinși de mână,
Am cutreierat parcul deșteptat,
De năvalnicii fiori, cântând pe-o strună
A dragostei, ce-n dansu-i ne-a luat.
La brațul tău mă simțeam o crăiasă,
Înveșmântată-n straie de iubire,
Săgetată de privirea-ți focoasă,
Ce-mi arunca văpăi de fericire.
De-atunci au trecut multe primăveri,
În suflet, purtându-l pe Dragobete,
Azi, simt că te iubesc mai mult ca ieri
Și fiorii-i dulci îi revărs în sonete.
Zeul iubirii ne-a unit destinul
Și pân’ la capăt ne vom desfăta,
Sorbind din cupa-i de amor preaplinul,
Să n-avem vreun motiv de-a regreta!
Felicia Percec
24 Februarie 2023
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 