În arborii trist amorțiți…
Și totuși există nădejde,
Când nu vrem a fi rătăciți
Iar toamna pe frunze s-așază,
Pe arborii trist amorțiți!
Și totuși există lumină,
Cât vrem a trăi fericiți,
Chiar dacă e noapte-n grădină
Și-n arborii trist amorțiți…
Și totuși există o viață…
Să stăm lângă dânsa smeriți,
Chiar dacă o frunză e moartă,
În arborii trist amorțiți!
Și totuși există nămeții,
Când credem că suntem sfârșiți…
Și cade o brumă de toamnă
Pe arborii trist amorțiți!
Și totuși există o cale,
Când oamenii mor nejeliți…
Să mai crezi cu patimă-n bine,
Nu-n arborii trist amorțiți!
Mirela Șoimaru
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 