Violeta Andrei Stoicescu

Insomnie

E trecut de miezul nopţii, orologiul a tăcut,
Vântul bate în fereastră şi se face nevăzut,
Coama cerului îmi scaldă clipa-n valuri de tăciune,
Pe când luna-şi risipeṣte tot argintul în genune.

Picuri mari de întuneric, pe obrazu-mi se preling,
Stele cu sclipiri domoale intră-n casă şi mă ning,
Cu atingeri de mătase trece-a viselor suită,
În albastră legănare peste tâmpla-mi ațipită.

Un talaz de gânduri negre dă năvală în ascuns
Să îmi lase-n prag de suflet întrebări fără răspuns…
Dintr-o margine de zare doar luceferii veghează
Să îmi fie somnul dulce, dar eu scriu… şi încă-s trează.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu