Primăvara, rai sub soare
Bate vânt de primăvară, peste dealuri și coline
Iarna pleacă întristată, vărsând lacrimi și suspine,
Puterea de altădată, astăzi n-o mai regăsește
S-arunce fulgi îndrăzneți, pe iarba ce înverzește.
Streașina căsuței dragi, picură rouă sfințită
Peste ghioceii trufași, ce capul spre nori și-azvântă,
Ici și colo, o viorea albăstrește grădinița
Printre frunze de narcise, despletindu-și iar cosița.
Șipotesc izvoare line, sub o pojghiță de gheață
Uitată acolo azi-noapte, de luna cea zâmbăreață,
Muguri se-nșiră timid, ca boabe de mărgărit
Pe lăstarele crescute din copacul adormit.
Ieși și vezi, prieten drag, cum natura se trezește
Și cu ea, speranța-n bine, în tot omul încolțește,
Privește cerul senin și roua de sub picioare
Și întreabă-ți sufletul: nu-i aici, raiul sub soare?
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 