Doina Moritz

M-am regăsit…

M-am rătăcit prin foșnetul de frunze,
Când nori de dor se-ngemănau cu luna
Și soarele se răsfăța pe spuze,
Iar ziua se nuntea cu săptămâna.

M-am despletit în ploaia ne-nțeleasă,
Când tunetele zguduiau fereastra
Și fulger secera floarea aleasă,
Roș-sângeriu îmi cotropise glastra.

M-am frământat în lutul din ulcele
Când un olar își modela ursita,
Priviri adânci, scrutând printre zăbrele,
Mi-au jăruit cărărilor, ispita.

M-am desfrunzit prin ruginiul toamnei
Când apele învolburau și zarea,
În lăcrămioare și-n Papucul Doamnei,
Mi-a contrazis răspunsul întrebarea.

M-am încurcat prin holdele de gânduri
Când spicele îmi însoțeau cărarea
Și-am descurcat ne-mperecheate rânduri,
Norocul meu rămas-a doar mirarea…

M-am aplecat și-am întrebat amurgul:
Când se mai trece clipa-n amintire?
Ştii că-n tăceri și vise ară plugul
Și mi se-neacă zorii în privire?

M-am regăsit pe-un colț de stea uitată
Când juna primăvară floarea-şi ninge
Peste livada inimii secată,
De lacrima ce nu mai ştie-a plânge.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu