ADORAȚIE
Cu genunchii goi prin spini, urc la tine, poezie,
Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!
Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,
Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid.
Prin furtuni, poeții zboară către sânu-ți morganatic,
Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,
Toți, pe cerul tău, visează că vor fi noii luceferi,
Vor, cu leagănul de aur, să le-alinți gena în treceri…
Cavaleri rătăcitori, cum demult erau aezii,
Zboară-n zori, în toiul nopții, ori în brațele amiezii,
Poleind cu mierea limbii meșteșugul strămoșesc,
Reînvie-n om frumosul, sufletul îi dezmorțesc.
Adunate din pruncie, flori de gând azi izbucnesc,
În genunchi prin spini, coroană, vin timid, să-ți dăruiesc,
Cu de-argint toiag de buchii, bat la poarta ta sperând,
Credincioasă să-mi rămână muza când doina mi-o cânt.
Regăsind fiorul tainic, pe care-l credeam pierdut,
Curcubeie țes pe vreme, cu aripile-n trecut..
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 