Fir de iarbă, fir de viață
Pășesc pe cărarea bătătorită în grabă
Atentă să nu strivesc firul de iarbă,
Fraged și crud răsărit din pământ,
Alintat de o adiere blândă de vânt.
Gâzele aleargă pline de hărnicie,
Escaladează firul de iarbă cu vitejie,
Scrutează depărtarea, orizontul,
Ca un alpinist ce escaladează Everestul
Merg pe vârfuri cu grijă ca o balerină,
Să nu strivesc armonia plină de lumină
Cu grijă pășesc printre albele flori
Ce și-au deschis frumusețea în zori.
Ce pe cărare curajoase au răsărit
Au răzbătut prin moarte
Prin frig și frunze uscate
Din pământul de vremuri bătătorit.
Pline de gingășie privirea îmi încălzește
De iarna de griji, sufletul se dezmorțește
În vremurile astea grele și tulburi,
Când suntem atât singuri și de nesiguri
Și atunci le privești, te bucuri și taci
Mulțumind cerului că poți s-o mai faci.
Adâncă plecăciune natură minunată!
Tu ne oferi atâtea, chiar dacă…
Nu ești cât ar trebui, de noi respectată!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 