Frate!
Spuneți-mi ce-i mai bine, un biet îndrăgostit
Pierdut într-o tavernă printre femei ușoare,
Plătindu-și fericirea păcatului oprit
Cu teamă și rușine, cu lacrimi si sudoare,
Sau pe genunchi în templu cu sufletul pustiu,
Înlănțuit de vălul care-ți ascunde firea,
Fără sa ști tu însuți dacă ești mort sau viu
Sau te-ai pierdut de lume când s-a-mpărțit iubirea ?
Și dacă bea,ce-ți pasă când ai și tu păcate?
Căci și-a plătit dobânda cu vârf și îndesat…
Tu vezi doar aparența nu cruda realitate,
El, condamnat de umbre, tu fără de păcat!
Închizitor amarnic, perete văruit,
Cu literă de lege pe-o frunte lătăreață!
Tu ți-ai făcut din rugă șirag de lustruit,
Dar ai ascuns iubirea sub talpa ta de gheață!
Spuneți-mi ce-i mai bine, prieteni ai durerii?
Să-nlănțui porumbelul și bucuria vieții
Și-n gemete de ruguri să cucerești imperii
Unde se-adună lupii, jnepenii și scaieții?
Sau să fii bun,să aperi, să ierți, să înțelegi,
Și din Golgota morții să le iubești pe toate,
Să-ți fie-n închinare durerea lumii-ntregi,
Tu cel ales de Domnul, prietenul meu,frate!
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 