Atâta dor
„Te văd ca o umbră de-argint strălucită”,
Privirea-ți suavă e încremenită.
Din ochii-ți albaștri, senini, fără pată,
O mare de chin și de lacrimi se-arată.
Pe fruntea-ți brăzdată de urme vechi, triste,
Plăcute-amintiri se zbat să reziste,
Dar umbra tristeții se-ntinde plăpândă,
Ninsori ce-au căzut în vremuri abundă.
O sprijini în mâna care-alungă ușor
Disprețul iubirii umbrite de-un nor.
Suspinul ce scapă se pierde în noapte,
Pe buze fierbinți se sting niște șoapte.
Și plângi, și nu-ți trece, și dorul te-apasă,
Amarnic te doare și nu te mai lasă,
Iar sufletul trist e rănit pe vecie…
Bolnav de iubire și dor o să fie.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 