SĂ FIE TĂCERE
Astăzi vreau să tac. Să trag tăcerea,
Ca pe o cergă grea de neputinți,
Peste ce ne-a unit. Și de ți-e vrerea,
Vom aduna nespusele dorinți
Și le vom încuia cu cinci lăcate.
Ce rost ar mai avea, în faptul serii,
Să pună piedici inimii când bate?
Vezi? Parcă-ncet capătă gustul fierii…
Cresc între noi hectare de prăpăstii,
Se rup din ziduri falnice cândva
Și cad, ca firavele trestii,
Peste inima mea, peste a ta…
Cine-ar fi zis că vom ajunge-aici?
Cine-ar fi pus deoparte leacuri pentru
Un timp ce nu ne mai cunoaște, nici
Nu-și mai găsește margine ori centru?
Suntem…, chiar ce ne suntem? Doi străini,
Doi fantomatici miri, doi oameni care,
Gârbovi, purtăm tristețea strânsă-n pumni,
Ca doi Sisifi, tot dorul în spinare.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 