Micul vagabond
Autor Gina Munteanu
21.11.2020
Repostare
Cu ochii speriați de viață
Apare câte-un vagabond pe stradă,
Șăgalnic cu privirea-i hoață
Vreun colț de pâine ca să vadă.
L-a părăsit norocul de demult
Când i-au plecat spre cer părinții.
De-atunci cu sufletu-n tumult
Cere-ajutorul la toți sfinții.
Copil fiind fără copilărie
A cunoscut doar străzi ostile,
Traiul precar avea să-i fie
Zălog pe lacrimi inutile.
Pe drumuri rătăcește fără rost
Și fluieră un cânt de pribegie,
Făcând culcuș în orice adăpost
De frig și teamă ce-o să-i ție.
Sătul de tot dar nu de hrană
Mai speră-n mila celorlalți
Și tot mai mult rușinea-i subterană
Se-nchină celor preaînalți.
Hoinar și fără căpătâi
Străbate lumea fără țintă,
Uitat de toți, al nimănui,
Golit de vise și incintă.
Singur și despuiat de viitor
Frate cu greul, micul vagabond
Scrutează orizontul plutitor
Cu strigăt mut pe mapamond.
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 