Scara vieții
Autor Ioan Avram
Scara urcă și coboară sprijinită-n ram de stea,
Ai urcat și tu cândva , prin hățișuri și coline,
Însă timpul care trece prăvălindu-se pe ea
Duce-n fiecare clipă câte-o fărâmă din tine.
Picură secunde moi și prin vene, își fac loc,
Scormonind a vieții cale cu valuri învolburate,
Privești azi o zi de taină, îmbrăcată-n busuioc,
Ce adună pentru tine luminițe înmiresmate.
Încă urci a vieții scară, n-ai vrea încă să cobori,
Mai adaugi câte-o filă poleită cu argint,
Te mai ții pribeag tomnatic, fără-a fi pierdut în nori
Dar și nourii aleargă cu tine prin labirint.
Scara urcă și coboară și nicicând nu stă în loc,
Treptele își spun cuvântul ducând către Everest,
Somptuoasă-și duce veacul cu o mână de noroc,
Până lespedea coboară peste chipul tău funest.
Unii vor să urce-n ceruri, nu știu scara de-i va duce,
După-o viață tumultoasă petrecută pe pământ,
Care-i drumul ce-l alege când ajunge la răscruce,
Ce-au sădit ei vor culege dintr-al vieții chip răsfrânt…
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 