Maria Apăvăloaie

În câte ploi de toamnă
(din volum în lucru)

În câte ploi de toamnă, mi te găsesc, Hristoase,
Înlăturându-mi frigul, din carne și din oase…!?
În fiecare ploaie, îmi ești. Și-n orice clipă,
Îți simt suflarea-ți caldă, pe rana din aripă.

De câte vieți, Hristoase, îmi tot răsari pe pleoape,
Prea-însetatul suflet, din tine să se-adape…!?
De-o-ntreagă veșnicie ne bați la ușa firii,
Și lași pe pragul ei, semințele iubirii.

Nu anul care trece… Nici toamnele când vin,
Nu ne strecoară-n inimi, tristețe si venin.
Ci lacătele-reci, pe suflete-cenușă,
Pe care le găsești, atunci când bați la ușă.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu