UN ECOU ÎDEPĂRTAT
Autor:Mirela Butucu
Livezile au presărat sub pașii tăi dalbe ninsori
Și liliacul vinețiu ți-a dat parfum să te-nfiori
Magnoliile-au înflorit instantaneu în preajma mea
Dar toate, n-au fost de ajuns să-ntârzii în inima ta.
Simt cum aduni în palma ta cuvintele și le strivești
Le faci o pulbere albastră și-apoi în vânt o risipești.
Din ele n-ai vrut să faci nor, spre mine-împins de-un alizeu
Și secetă iar a-nceput pe câmpul sufletului meu.
E un ecou îndepărtat sunetul visului cu noi
Că ne-am pierdut pe undeva și-am uitat drumul spre ‘napoi
Se zbate chiar sub pleoapa mea un râu ce nu e curgător
Pereții negri de tăceri îmi cad pe umeri și mă dor.
Când totul este relativ la începutul ăstui veac,
Ne pierdem între da și nu,tăcerea-i boală fără leac
Cum să mai cred în primăveri,când fluturi n-au mai apărut
Și-i mai aproapei Everest ca gura mea de-al tău sărut?
Prin emisfere ce te-nghit, tu rătăcești îngândurat
Dar eu, în inima cu dor,din nuanțe vii te-am conturat
Chiar dacă nici în zodiac nu mai avem aceiași stea,
Încă privesc prin ochii tăi,încă respiri prin gura mea!
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 