Iar şi…iar
Violetta Petre
Iar au înflorit castanii, ca un cântec înspre cer,
Trec pe lângă mine anii, ca un scâncet efemer;
Aş închide o secundă după gratii s-o păstrez
Când m-o prinde somnul veşnic, şi-nc-o viaţă să visez.
Iar vor înflori salcâmii şi vor ninge alb pe noi,
Anotimpurile toate se vor duce înapoi;
Vor lua cu ele timpul să-l ascundă după nori,
Se vor naşte alte stele, vor muri atâţia sori.
Marea va mai plânge-albastru o iubire pe un val,
Eu voi aştepta sărutul unui gând uitat pe mal.
Cine-am fost şi cin’ mă ştie, cine nu mă va uita?
Poate-un vers, vreo poezie, când mă voi muta pe-o stea.
Vor mai suspina în urmă-mi paşii, umbrele pustii,
Viaţa se va sinucide de prea multe anostii.
Poate timpul evada-va-n universuri ce dispar
Chiar acum din eu-l nostru, un amarnic avatar…
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 