Gând pe malul unei ape
Ce primăvară caldă se oglindește-n tine
Și sufletul abia înmugurit stă să-nflorească!
Iar dorurile se adapă-n ape line,
Cernând prin gene de răchite dragoste cerească.
O barcă se transformă-n lebădă gingașă,
Purtând în scoarța-i de copac speranța mea de bine,
Mă joc printre lumini ca zâna cea poznașă
Și-n jur se-aude-ncet un zumzet de albine.
Aș vrea să fiu cândva un râu în lunca vieții
Și-ncet să curg printre liane veșnic încâlcite,
Să mă strecor ușor sorbind aerul nopții
Și să aștept la mal perechi îndrăgostite.
Dar eu nu sunt decât mirarea unui nufăr,
Ce-și leagănă prin mâluri piciorul lung de ierburi.
Aș vrea în primăvara-aceasta să nu sufăr,
Căci dorurile tale își fac în mine cuiburi.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 