Eu nu pot
Caii biciuie albastrul infinitului din noi,
Pescarusii, far’ de mare, sunt nedumeriti si goi,
Si mi-e vaduvita zarea, de lumina, fara tine,
Toate clipele ce-mi zboara sunt golase si straine.
Eu nu pot sa-ti fiu mireasa in aceasta vesnicie,
Dar mi te dezmierd in gand si-ti pun flori de iasomie,
Mi se joaca printre stele si prin brume un destin,
Sufletul gaseste leacul doar in paine si in vin.
Mi se razvratesc, deodata, anotimpuri fara rost,
Timpul seaca la izvoare, parca-n stanca nici n-a fost,
Nu mai stiu, de zbor sau cad, fara veste, in abis,
Gandurile-s despletite, cu flori albe, de cais.
Si in neputinta toamnei, tamaiata-n brume reci,
Vor plati bobocii care aparut-au pe poteci…
Cand vor fi zapezi pe dealuri, sa ai grija cum pasesti,
Pe sub ele-s ghiocei, s-ar putea sa ii strivesti!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 