Dor de tata
Am furat un pumn de stele de pe bolți cu lună plină,
Să le cern prin sita minții care-n doruri se anină!
Că de-o vreme-mi dau târcoale amintiri de altădată
Și-mi aduc pe prispa vieții chipul tău, iubite tată!
Pe banca de sub castanii din poarta copilăriei,
Prindeau visurile aripi către zarea bucuriei!
Cu haioasele povești strângeai lumea-n jurul tău
Și-aduceai soare pe fețe umbrite de-amar și greu.
Așteptam duminica s-aprinzi foc din pănușei
Și din boabe de porumb, în ciur, să faci cocoșei!
Spuneam glume și fierbea casa noastră-n voie bună,
Cu vecinii adunați, să petrecem împreună.
Mă-neacă în plâns și-n dor toate-aducerile aminte,
Cu sfințenie păstrate pe-altarul de gând fierbinte!
Devreme-ați plecat la ceruri și-azi mi-e inima rănită,
Fără voi îs frunză-n vânt, de furtuni și ploi lovită!
Tatăl meu, icoană sfântă în biserica gândirii,
Neștearsă ți-e amintirea-nscrisă-n cartea nemuririi!
Tu și mama-mi vegheați pașii afundați în poveri grele,
Să pot trece abrupte căi, pân-o fi s-ajung la stele!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 