Alergăm printre orgolii
Autor Ioan Avram
De-am aprins o luminiță ce se vede-n vârf de ac,
Ne-adâncim într-o visare că am devenit o stea
Și plutim cum e sorocul, ca un mândru vârcolac,
Încântați de o făptură prelucrată la rindea.
Mai urcăm vagi piedestale chiar de sunt scăldate-n ceață,
Vrem să mai sărim o treaptă fiindcă locul ne e sus,
Înțesați cu mici orgolii strânse într-un fir de ață,
Ne-ndreptăm apoi cu-o rugă, premărindu-l pe Iisus.
Apoi hoinărim prin nouri, precum fulgii reci de nea,
Și ne îmbătăm cu lauri, scufundându-ne în ei,
Când prindem în mână steaua tragând fumul din lulea,
Imbătându-ne licoarea chiar de e doar ceai de tei.
Alergăm printre orgolii cocoțați pe picioroange,
Vrem să furăm spuma lunii să ne îmbăiem cu ea,
Credem c-am prins infinitul, înotând în fluviul Gange,
Și-l punem la cingătoare la o ceașcă de cafea.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 