Ce-i poezia?
Ce-i poezia? Un crâmpei din sufletul celui ce-a scris,
E-o răbufnire de condei…cerneala peste foi a nins.
E lacrima ce curge-n gând, când nu mai vrei să fii văzut,
Și e durerea din cuvânt, când să vorbești n-ai mai putut.
Ce-i poezia? E lumina ce se strecoară-n noaptea ta,
E visul tău și amintirea, speranța ce te va salva.
E vorba ce nu poți s-o spui, când viața aspră te doboară
Și este soare în amurg, când peste zi se face seară.
Ce-i poezia? Nu mai știu, că poate însemna orice
Atunci când sufletul plăpând se-ntreabă disperat: „De ce?”
E alinarea care-n noapte îți face somnul liniștit
Și-i liniștea care mai poate să curme chinul nesfârșit.
Este cuvântul nerostit și gândul ce-a plecat departe,
Zâmbetul trist, neîntrerupt de frământările deșarte.
E felul tău de-a te ascunde și poate de-a te apăra,
Când amintirile fecunde se-abat mereu asupra ta.
Dar poate fi și primăvara care renaște uneori,
Zâmbetul soarelui, și vara, și câmpul împânzit cu flori.
Mai poate fi și frumusețea, și dragostea, și fericirea,
Copilăria, tinerețea, viața frumoasă, mulțumirea.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 