Când se face-n gânduri seară
Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,
Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moi
În odaia de mătase, unde sufletul plutește
Peste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi…
Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoară
Rănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,
O culoare strângi în suflet, când se face-n gânduri seară
Un Arhanghel se pogoară împăcând orice durere.
Nu-i târziu să țeși lumină în aripa întrupării,
Să te lepezi de uitare prin cununa de măslin,
Să-ți porți talpa cu iubire prin grădina acceptării
Să te mântui în minunea apei prefăcută-n vin.
Te ridici. Cortina cade peste veacul plin de lipsă,
Cade zidul ce-a dus umbre peste-un vechi Ierusalim,
Dimineața-n frunte poartă la trezire, o eclipsă
Pentru noua padigramă, hărăzită în destin.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor sef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 