Viața este călătoare
Autor Ioan Avram
Colindăm cărări bătute, peste munți, cătând spre soare,
Poteci noi ne ies în cale îndreptându-ne spre șesuri
Dar ajungem și-n hățișuri, culegând fructe amare,
Într-un labirint bezmetic, încurcându-ne în sensuri.
Albatroși cu aripi largi ne îmbie la plimbare,
Dintre dune de nisipuri să privim talazuri faste,
Să plutim pe luciul apei, în alai de sărbătoare,
Privind nuferii cei galbeni ce se-adună ca o oaste.
Drumuri, drumuri se arată cât curge prin vene sânge
Pe uscat dar și pe ape sau în zbor spre-naltul cer,
Până uiți să îți faci pașii iar lumina ți se stinge,
Lăsând liniște în juru-ți, pe pământul efemer.
Așa este cursul vieții, pe tărâmuri zbuciumate,
Precum filele de carte răsfoite cu alean,
Viața este călătoare, pe poteci întortocheate,
Urci, coborî fără zăbavă pe când timpul e viclean.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor sef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 