Noapte de vară
Se lasă pacea, molcom, prin unghere,
Cresc muguri de-ntuneric printre ramuri,
Valseazā umbre-albastre pe la geamuri,
Iar ziua răstignită,-n taină piere…
Cu freamăt lin şi-atingere de şoapte,
Spre orizont, amurgu-şi stinge jarul,
Lăsând în urmă, fumegând, altarul
Şi-un bec miop, abia răzbind prin noapte.
Fuioare de argint, de după creste,
Pe bolta-ntunecată se adună
Şi se iveşte-un palid fir de lună
Să scrie-o nouă filă de poveste.
Pe-un colț de cer, în liniştea deplină,
Se strâng luceferii la şezătoare…
Regina nopții şade-n Carul Mare,
Învăluită-n straie de lumină.
Ajunsă la hotarele tăcerii,
La vama dintre vis şi realitate,
O rază ce-n odaia mea se-abate,
Îmi leagănă nesomnu-n poala verii.
✍️©️ Violeta Andrei Stoicescu
Redactor: Relu Popescu
Redactor sef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 