Când apusul își stinge culoarea
Într-o zi am să plec pe al stelelor drum
În cătunul de naștere-al Lunii,
Și-oi trimite spre voi adieri de parfum
În amurguri cu jar în petunii.
Voi veni uneori cu arome de mir,
O aripă în umbra pupilei,
Sărutând cu nesaț picătura de nor
Voi fi ploaia din gleznele zilei.
Prin fânețe-oi rămâne treierând amintiri,
Când lăutele ierbii or zice
Cântec vechi de pământ, răsunând în doiniri
Despre clipe ce-acuma-s ferice…
Privitor spre Pământ, din ținutul de sus
Unde dragostea nu-i cu măsură,
Am să scriu un răvaș pe un țărm efemer
Ce-și alintă nisipul sub lună.
Cei ce azi mă-nțeleg, m-or simți împrejur
Când în mare se-ascunde-nserarea,
Voi fi boare trecând prin al macilor șnur
Când apusul își stinge culoarea.
Redactor: Vaida Mihaela
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 