Flori Cristea

Tată, iar mi-am rupt genunchiul

Uite, tată, sunt iar mică.
Vino, dar, și mă ridică,
Din cel colb, din spinii verii,
Nu știu lecția căderii!

Vino, tată, și mă ia,
Sus, pe norii albi, de nea,
Când strigam în cor, de zor,
Avionul cu motor.

Erai, tată? Nu erai?
Ești acolo, sus, în rai?
Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?
Vieții mele, călător?

Vieții mele, musafir,
Pai de grâu, subțire fir,
Parc-ai fost în altă viață…
Fir fragil de albă ceață…

Flori Cristea

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu