PORTRET
Mi-e dor de toamna din grădină,
Când vântul flașnetar cânta
Pe armonii de violină
Povestea mea, povestea ta..
Te mai aștept pe banca veche,
Privirea-mi caută în zadar,
Căci toamna noastră nepereche
E în album, într- un sertar.
Doar eu mai sunt în parc și plouă,
Și dorul meu, ca mine trist,
Mi-a împărțit lumina-n două,
El, ambulantul portretist.
În mâna lui lumina doare…
Amestecă și umbra ta,
Pe cea din ultima scrisoare
Ce-a adormit pe perna mea.
Ciudat portret, e în cărbune
Și a ieșit urât de tot!…
L-a și semnat cu niște rune…
A le-nțelege nu mai pot.
Și plouă, n-are ochi portretul
Ci lacrimi care se preling…
Ce plouă!… N-a venit poetul…
Și-n parc luminile se sting.
GEORGETA RADA
5 septembrie 2021
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 