Toamna vieții mele
Lidia Stan
Pleacă-ncet prin miriști
Vara, spre apus
Prăfuită toată
Și cu gândul dus
Din culcuș de ceață
Dimineți se scoală
Cu ochi-nroșiti
Și privirea goală
Două vaci, alene
Negre cum e mura
Părăsesc în silă
Adormite, șura
Câinele din lanț
Dă încet din coadă
Merele prea coapte
Cad trist în livadă
Vântu-agață lin
Frunze prin fuștei
Albine-ncărcate
Se-ntorc în știubei
Și foșnesc popșoaie
Într-un câmp vecin
Boabele de vie
Se coc în ciorchin
Prin otava crudă
Pe furiș, se-ntoarce
Toamna cânepie
Ce fuioru- și toarce
Liniște, prin rouă
Sun-un clopoțel
Și o buburuza
Urcă pe-un cârcel
Caut o umbrelă
Se adună norii
Țipăt de adio
Ne lasă cocorii
Clatină din cap
Maica mea bătrână
Cu broboadă groasă
Și bățul în mână
A venit iar toamna
Grele-s toate cele
Nu-i doar toamnă, aceasta-i
Toamna vieții mele
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 