Vecin cu urgia
„Când voi fi liniștit voi scrie un vers”
sub ploaia surdă din miezul de noapte;
doar pături de ceață mă-ngroapă din mers,
miroase-a tutun și-a capete sparte.
Ecoul de tun se sparge departe;
lumini de poveste sub cerul de smoală,
negrele păsări mai cântă în șoapte,
lumea-i cernită și viața e goală.
Dinspre apus se strecoară doar umbre,
triste și ele și parcă uimite,
se-apleacă din mers și-n pasul cu tumbe,
luptele vieții ar vrea să imite.
Zborul e greu când zbori cu-o aripă,
frântă și-aceea de răul din lume,
suflete triste dureri înfiripă;
cine te-ascultă ce ai a mai spune?
Lumea țintită-n vâltoare se zbate,
ca și vârtejul ce urlă în mare,
până la soare doar chinul răzbate,
Luna privește de sus și o doare.
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 