Omagiu
Coboară încet cortina de plumb.
E ultima scenă a vieții.
Încerc să m-adun, să zâmbesc, să nu plâng,
Dar lacrimi de sânge-mi inundă privirea.
Nu, nu pot fi imun! Sunt doar un nătâng!
În depărtare, sinistre schelete dansează cu surle și tobe.
Să fie morganele fete?!
Sau cucuveaua ce cântă
Să fie o cobe?!
Demult ai promis:
„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”,
Dar viața ți-a fost răvășită-n durere
Și acolo-n durere ți-ai creat univers.
Te caut,
Dar, ca și un alt demiurg, ești sus,
Ești mult prea departe.
Lumina violet a idealului tău,
ca și nemurirea ta,
ne desparte.
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 