Lacrimi prin… toamnă
Covor de frunze arămii
Calcă pașii mei, cu sfială,
Știind că fiecare frunză
E-o lacrimă de pom, amară.
Știu, toamnă dragă, ești pe drum
Și ce grăbit îți este pasul…
Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,
Dar lacrima-mi îneacă glasul!
Plânge și cerul plumburiu
Și plâng și eu, cum fac ades,
Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:
„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers!”
Și printre lacrimi și suspine,
Poeme-ntregi am să-ți scriu, doamnă,
Și-n păr ți-oi prinde crizanteme
Ce-au înflorit în zi de toamnă!
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 